Ce facem?

Kinetoterapie

Kinetoterapia sau Gimnastica medicala, trateaza numeroase afectiuni prin intermediul programelor de exercitii terapeutice, alcatuite individual in functie de afectiune si de evolutia sau involutia acesteia.

Prin kinetoterapie – gimnastica medicala – se pot corecta posturile anormale ale coloanei vertebrale, cum ar fi scolioze, cifoze sau lordoze.

Programele kinetice se pot face inca din primele zile de viata ale unui bebelus daca diagnosticul impune interventia precoce.

Unele exemple de afectiuni/probleme la care pot ajuta kinetoterapeutii:

– sindromul Angelman

– durerea de spate

– paralizia cerebrala

– tulburarile de intarziere in coordonare

– sindromul Down

– paralizia lui Erb

– problemele posturii

– intarzierea in dezvoltarea motrice

– durerile de crestere

– sindromul hipermobilitatii

– hipotonia

– durerile articulare

– artrita juvenila

– distrofia musculara

– afectiunile neurologice (hemipareze, parapareze)

– obezitatea (si alte afectiuni metabolice)

– boala Osgood-schlatter

– amiotrofia spinala

– boala perthes

– boala Scheuermann

– torticolis.

Cel mai adesea este insa vorba de corectarea diverselor deformari ale coloanei vertebrale (cifoza, scolioza, hiperlordoza), tratarea afectiunilor aparatului locomotor (luxatii, platfus, picior equin, genu varum sau valgum), luxatia congenitala de sold.

Evaluarea corecta a copilului inca din primele zile de la nastere poate evidentia afectiuni ortopedice, neurologice sau pulmonare, care diagnosticate precoce, pot beneficia atat de tratament de specialitate, cat si de tratament kinetoterapeutic, avand astfel un potential ridicat de recuperare. Dezvoltarea psihomotorie a copilului ofera informatii despre intarzierea datorata lipsei anumitor achizitii si stabileste prioritatile tratamentului kinetoterapeutic cu respectarea unei cronologii intelectuale si motrice apropiate de normal.

Tehnici de kinetoterapie la copii

Kinetoterapia dispune de multiple tehnici speciale, care asociate in protocoale terapeutice si aplicate corespunzator, creeaza rezultate pozitive.

Frecvent, la copil se utilizeaza urmatoarele tehnici de kinetoterapie:

• Tehnici manuale: mobilizari pasive manuale analitice, mobilizari active, stimulare senzoriala, streching
• Tehnici non-manuale: posturari si tractiuni
• Tehnici de reeducare proprioceptiva: tehnica Bobath, Kabath etc.
• Tehnici vertebrale: metoda Schroth
• Tehnici de contentie si corectie: orteze, bandaje compresive, kinesio tape etc.
• Kinetoterapie respiratorie

 Este o activitate complexa, desfasurata pe mai multe planuri, individual sau pe grupe, in conformitate cu etiologia tulburarii, gravitate si varsta copilului.
Terapia logopedica implica o munca de echipa formata din logoped, copil si parinte, precum si multa rabdare, interventia putand sa se desfasoare pe o perioada scurta sau mai lunga de timp.
Sedintele de logopedie contin exercitii si jocuri variate, atractive, care ajuta la stimularea comunicarii expresive, la corectarea pronuntiei si a tulburarilor de voce, ritm si fluenta.
In cadrul intalnirilor se lucreaza pe formarea structurilor perceptive- motrice de orientare temporala, spatiala, forme, marimi si culori, precum si pe dezvoltarea structurii gramaticale si corectarea scris- cititului.
Prin dezvoltarea capacitatii de comunicare, copilul capata incredere in sine si in fortele proprii, ceea ce duce la reducerea nivelului agresivitatii si inlaturarea insuccesului scolar

Inceperea terapiei logopedice

Pentru inceperea terapiei logopedice nu exista bariere de varsta, insa, se stie ca orice copil are o capacitate de asimilare a informatiilor mai mare intre 2 si 6 ani, decat mai tarziu.
Dupa varsta de 2 ani, se recomanda stimularea vorbirii copilului și expunerea acestuia la un mediu favorabil. Limbajul este strans legat de gandire, de aceea un limbaj slab dezvoltat poate avea influenta asupra operațiilor gandirii.
La 3 – 4 ani se poate incepe corectarea pronunției copilului pentru logopedie. La aceasta varsta sunetele se corectează usor deoarece nu sunt automatizate in pronuntie.
Dupa 5 – 6 ani, corectarea sunetelor se va realiza mai lent pentru logopedie. Este varsta in care copilul isi da seama de dificultatile sale si se implica in propria corectare a pronuntiei.

– Tulburarile de limbaj si comunicare care necesita evaluare, diagnosticare si interventie si pentru care oferim servicii specializate de terapie a limbajului si a vorbirii sunt:

• Tulburari de pronuntie a unuia sau mai multor sunete: dislalia, dizartria, rinolalia
• Tulburari de vorbire
• Tulburari de voce-afonia, disfonia, fonoastenia
• Tulburari de ritm si fluenta-balbaiala, bradilalia, tahilalia
• Tulburari ale limbajului oral
• Tulburari rezonatorii
• Tulburari ale limbajului scris/dificultati specific de invatare (dislexie, disortografie, disgrafie)
• Tulburari de calcul matematic si rezolvare de probleme
• Interventie timpurie in tulburarile de limbaj si comunicare
• Reabilitatea limbajului si a comunicarii in contextul tulburarii din spectrul autist, a handicapului de intelect si a handicapului de auz
• Terapia afaziei si a altor tulburari de limbaj si comunicare cu substrat neurologic
• Tulburari polimorfe: afazia si alalia

Terapia limbajului se realizeaza prin :

• Educarea limbajului fonematic
• Educarea respiratiei si a echilibrului inspira-expira
• Imbunatatirea miscarii organelor fono-articulatorii
• Urmarirea in dezvoltarea planului cognitiv si a procesului imaginativ
• Dezvoltarea vocabularului activ si pasiv al limbajului impresiv si receptiv
• Optimizarea orientarii spatio-temporale
• Dezvoltarea muschilor fini ai mainii

Pentru rezultate optime si o intelegere mai buna a nevoilor fiecarui pacient, specialistii nostri ofera programe individualizate alturi de consilierea familiala.

In curand…

TERAPIE OCUPATIONALA

Dezvoltam in colaborare cu parintele independenta copilului, incurajandu-l si tinand cont de ritmul sau de dezvoltare.

DEZVOLTAREA COPILULUI

• Atelierele de creativitate ofera o ora jumatate de activitati creative de grup in care copii creeaza si confectioneaza obiecte inedite si mici opere de arta. Invatam ca putem si prindem curaj impreuna!
• imbunatateste abilitatile cognitive a copilului
• imbunatateste abilitatile de motricitate grosiera a copilului
• imbunatateste abilitatile de motricitate fina a copilului
• Creste increderea in sine a copilului
• Creste independenta copilului
• Creste starea de bine a copilului

TERAPIA OCUPATIONALA INCLUDE

• Atelierele de creativitate ofera o ora jumatate de activitati creative de grup in care copiii creeaza si confectioneaza obiecte inedite si mici opere de arta. Invatam ca putem si prindem curaj impreuna!
• Imbracarea si dezbracarea independenta
• Terapia alimentatiei
• Jocul simbolic
• Integrarea in gradinita si scoala
• Jocuri de dezvoltare a atentiei
• Autoingrijire

TERAPIE PRIN JOC

Scopul terapiei este sa ajute copilul sa inteleaga mai bine si sa exprime trairile lui si ale celorlalti. Jocul este cel mai usor mod de conectare cu un copil, fie ca a fost diagnosticat cu Tulburare din Spectul Autist, tulburare de atasament, ADHD, intarziere cognitiva sau de limbaj sau doar se confrunta cu o situatie care il preocupa si afecteaza relatia cu parintii, starea emotionala sau performanta scolara a copilului.

DEZVOLTAREA COPILULUI

• Scopul principal al terapiei prin joc este de a dezvolta personalitatea copilului plecand de la abilitatile si nevoile lui. Cautam sa dezvoltam increderea lui in oameni iar eficienta terapiei se bazeaza pe castigarea cooperarii copiilor prin crearea unei relatii de prietenie intre el si terapeut, dar si intre el si familia. Cautam sa imbunatatim:
• Atentia si contactul vizual
• Abilitatile de socializare, verbalizare si comunicare
• Cooperarea cu adultii
• Spontaneitate si creativitate
• Abilitatile cognitive

TERAPIA PRIN JOC INCLUDE

• Imbinam metode eficente in terapia copilului, adaptate la abiliatile si nevoile copilului pentru a dezvolta abilitatile si personalitatea sa
• Joc senzorial
• Miscare si motricitate
• Terapie cognitiva
• Joc de rol
• Art terapie
• Logopedie

De ce stimulare senzoriala si integrare?

Lumea inconjuratoare, ca si contactul cu propriul nostru corp, sunt simtite, intelese si „traite” incepand cu un nivel bazal, circumscris simturilor.

Este un nivel concret si intuitiv de cunoastere, princeps, fara de care nici o alta forma de intelegere, fie ea abstracta sau emotionala nu ar fi posibila.

Pentru o persoana obisnuita, aceasta prelucrare si intelegere a lumii este fireasca, de la sine, deoarece creierul gaseste suficiente stimularile din mediul extern/intern. Insa, pentru majoritatea copiilor cu tulburare de spectru autist aceasta cunoastere este perturbata chiar de la acest nivel senzorial, bazal.

Cei mai multi prezinta o serie de dezechilibre senzoriale, pe diverse canale de procesare, care ii impiedica sa functioneze adaptativ si sa dea un raspuns adecvat solicitarilor mediului extern/intern.

Astfel, in cautarea lor alerta, ei incearca din rasputeri sa realizeze o „homeostazie senzoriala”, un echilibru care sa le aduca starea de confort fiziologic si deci, o stare de liniste, asa cum cei mai multi dintre noi o dobandim in mod firesc.

Ceea ce noi sesizam ca fluturat din manute, bagat tot felul de obiecte in gura, autoagresivitate etc., sunt de cele mai multe ori astfel de incercari.

Stimulare senzoriala la AIPE?

Ce este?

Tulburarea de procesare senzoriala este definita ca inabilitatea de a folosi informatiile primite prin intermediul unui canal senzorial astfel incat sa putem functiona firesc in viata de zi cu zi.

Daca de pilda, sensibilitatea tactila a unui copil este mai mare si pragul sau senzorial este prea ridicat atunci o cantitate „normala” de stimul il va incomoda determinandu-l la o serie de comportamente inadecvate; de exemplu: nu va suporta etichetele hainelor, uneori nici cusatura interioara si va refuza sistematic majoritatea articolelor din garderoba.

Integrarea senzoriala este procesul neurologic normal de organizare si prelucrare a tuturor senzatiilor provenite de la toate canalele senzoriale pentru a da un raspuns adaptativ. De exemplu, pe masura ce urcam niste scari, creierul nostru simte ca ne miscam inainte, in sus si dintr-o parte in alta, fara ca noi sa constientizam acest lucru.

Acest comportament banal si firesc de a urca treptele unei scari poate deveni dificil de realizat pentru o persoana care are probleme cu simtul proprioceptiv.

La ce ajuta stimularea si integrarea senzoriala?

Interventiile senzoriale pot ajuta o persoana:

− sa-si moduleze „arousal-ul” (nivelul de excitabilitate);

− diminueaza anxietatea;

− cresc capacitatea de focusare a atentiei concomitent cu scaderea distractibilitatii;

− cresc confortul in mediul inconjurator;

− se pot reduce comportamentele stereotipe si de autostimulare;

− cresc motivatia interioara;

− faciliteaza interactiuni pozitive cu ceilalti;

− imbunatatesc comunicarea;

− imbunatatesc o serie de abilitati crescand astfel autonomia personala.

Ce ne propunem prin stimulare senzoriala?

Copiii cu tulburari de stimulare si integrare senzoriala, in majoritatea timpului, nu se simt in siguranta.

De cele mai multe ori, la provocari cotidiene, cum ar fi de pilda o simpla imbratisare, ei raspund intr-o maniera ineficienta iar feedback-ul va fi, din pacate de cele mai multe ori, pe masura.

Astfel, pentru ei, am creat camera senzoriala, care se doreste a fi un spatiu sigur, adaptat nevoilor fiecarui copil.
Un loc in care isi pot „incarca” aceste nevoi intr-un mod controlat, asistat de o persoana avizata, in care se pot linisti si-si pot linisti simturile.

Fiecare copil care va opta pentru acest program va beneficia de un profil senzorial complex, bazat pe informatii obtinute din surse si contexte cat mai variate si de un plan individual de integrare senzoriala.

Materialele-stimul vor fi extrem de variate astfel incat sa acopere cat mai mult din nevoile copilului, iar creativitatea si spontaneitatea vor fi incurajate de ambele parti, atat copil cat si terapeut.

AIPE ofera copiilor cu tulburare de spectru autist posibilitatea coordonarii programului de terapie, printr-un specialist cu formare acreditata.

Un program eficient de terapie comportamentala presupune o coordonare a programelor și un plan bine structurat.
În acest fel, copilul are mai multe șanse sa realizeze progrese notabile și sa își depaseasca nivelul de achizitii.

Interventia terapeutica dezvolta abilitati (de comunicare, interacțiune sociala, abilitati cognitive) și modeleaza comportamentul (dezvolta cooperarea și reduce sau inlocuieste comportamentul inadecvat).

Planul individualizat de recuperare și intervenție terapeutica se stabileste pornind de la nivelul de dezvoltare al copilului și de la evaluarea psihologica și comportamentala care se realizeaza la prima intrevedere cu coordonatorul.

Pe parcursul procesului de terapie, analistul comportamental urmărește evolutia copilului, observa și inregistreaza performantele acestuia, analizează obiectivele atinse în terapie și propune ajustari în planul de intervenție.

Întâlnirile cu coordonatorul sunt regulate, intervalul de timp dintre ele fiind stabilit în funcție de evolutia comportamentului copilului și de nivelul achizitiilor acestuia.

Coordonarea procesului de terapie implica atât copilul, terapeutul acestuia și coordonatorul, cât și părinții, care au un rol esential.

Ei trebuie, de asemenea, sa urmeze sfaturile celor doi specialisti și sa corecteze, în mediul familial, comportamentul problema.